…
“Avem un trecut doar al nostru, cu întâmplări fantastice, care ne însoţeşte peste tot. Îţi aminteşti patul desfundat, ca un hamac, din camera motelului Antwerp, cea de lângă toalete, cu mobila irlandeza, plină de sfinţi agonici? Dar ferestrele cu vedere în camerele bordelului de vizavi, ce zici? Şi puştii aia zgubilitici ambalând motoarele exact sub balconul nostru, până în zori! Şi broaştele? Canalizarea? Uşa care nu se putea deschide? Duşul care nu se mai oprea? Proprietăreasa cu un ochi de sticlă?!?! Ciudăţeniile de la micul dejun? Ciudatele mese de seară? Şoarecii!! Mai ţii minte noaptea în care am râs până am căzut din pat? Demenţial! Fantastic, fantastic, totul. Fiecare amintire, un mic sipet în care se adună comoara zilelor noastre împreună.” (Pam Brown)
“Vacanţele? Pot fi oriunde. Pe plajele lungi, argintii. Prin labirintul aleilor romantice. Privind templele plutind pe linia orizontului… şi biserici vibrând de liturghii. Călare pe căluşeii din bâlciuri. Într-o pensiune modestă din Provence: N-are importanţă. Dar e important ca peste tot sau oriunde să existe o cameră liniştită, cu atvanul înalt, inundată în lumină şi un pat mare, alb. Şi TU!”(Pam Brown)
“Şi stăm întinşi alături, privind jocul umbrelor pe tavan- cât e de plăcut! Să lenevim în întunericul greu de aroma florilor- ce bucurie! Dar cel mai bine e atuni când ploaia cade- în ropotul apei si tropotul picaturilor alergand prin jgheaburi- iar noi, ne încălzim adăpostindu-ne unul în braţele celuilalt.”(Pam Brown)
Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care caută piretenul Nahtan. Anii mei au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragostea în mână şi am rămas cu mâna-ntinsă ca a regelui Lear… (Ionel Teodoreanu- Lorelai)
