DE VEI PLECA…
Adrian Nicolae Păunescu
De vei pleca să ştii că iei cu tine
Şi nopţile în care stam chiaun
Căci- recunosc sincer, chiar de mi- e ruşine,
Mă cicăleai pân- ajungeam nebun.
Ascult acuma glasul amintirii,
Cu nopţile de vată, calde, ca- n poveşti,
Pe când zorii mă alintau zefirii…
E-o amintire în care tu nu mai eşti!
Deci, vrei să pleci (se bucură Mardare),
Dar vreau să ştii- şi- ţi amintesc din nou-
Ce laşi în urma ta după plecare,
Îţi socotesc cu mâna pe stilou…
La telefon, un milion jumate’
Parfumuri, rochii, genţi, pantofi şi geci,
Ştiu ce- o să trag să le- achit în rate,
Dar, pentru Dumnezeu, sper c- ai să pleci!
