PE 10 MAI (SAMBATA) VOM ORGANIZA A II-A EDITIE A “TEEN PRESS - OPEN DOORS”. EVENIMENTUL SE VA TINE LA ECRAN CLUB, IN GRADINA DE VARA, INCEPAND CU ORA 16:00.
VA ASTEPTAM SA VEDETI CE SI CUM LA “TEEN PRESS”.
Detalii pe: http://www.teenpress.blogspot.com
Da. Şi eu am avut aceeaşi reacţie când am văzut prima oară aceste iniţiale. Am ridicat din umeri şi am întrebat în stânga şi în dreapta, m-am documenat şi am aflat că s-ar tarduce aşa: “Aproape Totul DesPre Aproape Totul sau AprOape Nimic DesPRe Aproape Nimic“.
„Bine bine…” spuneţi voi acum, ca nişte cititori interesaţi, „… dar lămureşte-ne!”.
Ei bine, aceste cuvinte foarte ciudat alese au o însemnătate deosebită; ele reprezintă într-o mare măsură nu doar o problemă de incertitudine la nivelul ştiinţei sau a filosofiei, ci a omului în general. Ce anume ştie omul cu adevărat din ceea ce crede el că ştie. Noi oamenii avem propriile adevăruri, adevărurile noastre relative, ce ţin de subiectivitatea noastră, de sistemul nostru de referinţe sau al societăţii imediat apropiate nouă: familie, colegi, prieteni, etc.
În fond, aşa este şi românul clasic, cel căruia i s-au lăsat moştenire concepţii eronate într-o mare măsură, căruia i s-au întipărit anumite idei despre valorile sale, cultura sa, puterile sale şi istoria sa. (Recomand Mihai Ralea “Fenomenul roamnesc”, o broşura de câteva pagini care tratează această problemă a românului imatur din punct de vedere psihologic, social, educaţional sau cultural).
Dacă ar fi să dau câteva exemple de carenţe ale societaţii în care trăi cu toţii, fie că observăm aceste lacune, fi că nu, aş putea începe cu nivelul învăţământului şi cel al sănătăţii. În aceste două domenii de bază ale societăţii de pe întreg Globul există probleme efectiv ignorate. Apoi ar veni exemplele clasice, precum copiii abandonaţi, violenţa, românul în R.A.T.B şi lista poate continua.
Însă revenind şi referindu-mă la ideile ATDAT sau ANDAN, consider că fiecare dintre noi crede că este capabil să cunoască totul şi când spun totul, mă refer la cunoaşterea de sine, cunoşterea vecinului de palier care e un beţiv infect şi face copii pentru a le bea alocaţia, a cerşetorului fără picioare din colţul strazii care în loc să ceară bani poate să muncească, a unui copil delicvent care trebuie închis pentru că sigur maine ajunge să ne omoare, sau a unui elev care este mai interesat de notele şi numărul absenţelor colegilor, decât de propria situaţie, şi asa mai departe. Facem aceste lucruri fără a ne pune întrebări în legatură cu propria persoană şi evident de a incerca sa găsim şi raspunsurile potrivite, sincere şi obiective. Dar NU… Aşa nu vom gândi niciodată, deoarece este mult mai simplu să critici pe altul, decât să-ţi faci autocritica, adica mult mai uşor să judeci, decât să fii judecat. Este o trăsătură de caracter intrată în reflex, tipică şi involuntară, o problemă general umană, mai ales în România. Nu vom avea prea curând, sau poate niciodată, puterea intelectuală de a ne detaşa de celălalt, şi de a ne preocupa de propria persoană, propriul eu, propria personalitate. Întotdeauna va fi mai incitant să ne intereseze vecinul de palier sau colegul de clasă.
Teoria aceasta cu aproape totul despre aproape totul sau aproape nimic despre aproape nimic este valabilă şi la locul de muncă, în carieră. Nu ştiu câţi dintre voi aţi observat, dar un doctor O.R.L.- ist poate foarte uşor să trateze pacientul şi de insuficienşă renală, sau un zugrav poate foarte degajat să dea sfaturi juridice; şi în ciuda faptului că habar nu au despre ce vorbesc şi chiar dacă ar avea, nu sunt de competenţă să vorbească despre aşa ceva, ar fi în stare să facă orcie să convingă de adevărul grăit.
Încă mai există oameni care preferă să ştie puţin din toate şi nimic bine, şi asta pentru ca românului îi place să fie un fel de robot de bucătărie, multifuncţional, dar care să nu ştie doar să stoarcă fructe şi să toace legume, ci să dea şi cu aspiratorul, să spele şi vase… şi de fapt, la o analiză se observă foarte uşor că nu excelează în nimic.
“APROAPE TOTUL DESPRE APROAPE TOTUL SAU APROPAE NIMIC DEPSRE APROAPE NIMIC” înseamnă de fapt acelaşi lucru, şi anume tristul adevăr referitor la un procent considerabil de oameni care de fapt nu au nimic… nu au esenţă, nu au valori, nu au ceva clădit de ei, rezultat al propriei munci, ceva în afara de ce li s-a dat de Sus.
Poate că o contra- replică la ce am spus la început, “aproape totul despre aproape totul sau aproape nimic despre apropae nimic” ar fi: “de la nimic despre nimic la totul despre totul”… despre ceva…despre puţin.
►Ioana Adam ***Teen Press *** numarul 17* martie 2008
“Avem un trecut doar al nostru, cu întâmplări fantastice, care ne însoţeşte peste tot. Îţi aminteşti patul desfundat, ca un hamac, din camera motelului Antwerp, cea de lângă toalete, cu mobila irlandeza, plină de sfinţi agonici? Dar ferestrele cu vedere în camerele bordelului de vizavi, ce zici? Şi puştii aia zgubilitici ambalând motoarele exact sub balconul nostru, până în zori! Şi broaştele? Canalizarea? Uşa care nu se putea deschide? Duşul care nu se mai oprea? Proprietăreasa cu un ochi de sticlă?!?! Ciudăţeniile de la micul dejun? Ciudatele mese de seară? Şoarecii!! Mai ţii minte noaptea în care am râs până am căzut din pat? Demenţial! Fantastic, fantastic, totul. Fiecare amintire, un mic sipet în care se adună comoara zilelor noastre împreună.”
(Pam Brown)
“Vacanţele? Pot fi oriunde. Pe plajele lungi, argintii. Prin labirintul aleilor romantice. Privind templele plutind pe linia orizontului… şi biserici vibrând de liturghii. Călare pe căluşeii din bâlciuri. Într-o pensiune modestă din Provence: N-are importanţă. Dar e important ca peste tot sau oriunde să existe o cameră liniştită, cu atvanul înalt, inundată în lumină şi un pat mare, alb. Şi TU!”
(Pam Brown)
“Şi stăm întinşi alături, privind jocul umbrelor pe tavan- cât e de plăcut! Să lenevim în întunericul greu de aroma florilor- ce bucurie! Dar cel mai bine e atuni când ploaia cade- în ropotul apei si tropotul picaturilor alergand prin jgheaburi- iar noi, ne încălzim adăpostindu-ne unul în braţele celuilalt.”
(Pam Brown)
Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care caută piretenul Nahtan. Anii mei au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragostea în mână şi am rămas cu mâna-ntinsă ca a regelui Lear…
Ionel Teodoreanu- Lorelai
Ce statut şi ce rol are astăzi femeie în societate?
Mai este ea fiinţa gingaşă, statică, dominată de sexul puternic, timidă sub rochii diafane, dornică să îşi întemeieze o familie şi să aibă grijă de copii, să îşi chinuie mintea doar cu ce feluri de mâncare să îşi mai încânte şoţul? Sau astăzi femeia are un loc aparte în cadrul societăţii; este ea puternică, egală de cele maimulte ori cu bărbatul, liberă să se dezvolte în plan social, în orice domeniu,dar pe lângă toate acestea să facă loc şi statutului de mamă şi soţie?
Nu este ceva necunoscut faptul că până în secolul al XX- lea, femeia era oarecum limitată la gospodarie, petrecându-şi majoritatea timpului crescându-şi copiii şi îngrijindu-se de treburile casnice; era într-o oarecare măsură un instrument… Apoi, prin contactul tot mai frecvent cu societatea, diferitele cercuri sau grupuri sociale, presă, se contura ceea ce astăzi reprezintă femeia puternică din spatele unui bărbat puternic sau pur şi simplu femeia lumii moderne.
Încet- încet femeia este integrată. Evoluţia societăţii, a tehnologiei, a politicului, evenimentele istorice, libera- exprimare sau libertatea presei sunt doar câteva din elementele care au propulsat femeia şi au ajutat-o să îşi stabilească un rol şi un statut în societate, în funcţie de caracter şi personalitate, mediul şi nivelul social… Astăzi întâlnim din ce în ce mai multe femei în politică, femei care conduc, unele chiar mai capabile şi mai puternice decât bărbaţii.
Media expune frecvent femei de success. Se fac topuri atat la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. În toate planurile, femeile au performanţe; întâlnim mari valori precum Condoleezza Rise, Oprah Gail Winfrey, Margaret Techer, Catherine Deneuve, Madona, Valentina Terescova, Indira Ghandi, Nadia Comăneci, Ioalanda Balaş, Elisabeta Lipa, Andreea Esca, Gabriela Vranceanu Firea, Ramona Badescu, Monica Tatoiu şi lista poate continua. Aceste apariţii ale femeilor pe primele pagini ale ziarelor, în topurile revistelor de afaceri, în dezbaterile politice sau sociale, show-uri TV sau la diferite evenimente demonstrează că într-adevar există femei cu carieră, femei care devin adevărate modele pentru alte femei, şi aşa se crează un cerc vicios, prin care şi alte reprezentante sunt atrase şi intră în jocul “femeia şi la cratiţă şi cu carieră”.
Evoluţia societăţii şi imaginea pe care aceasta a căpătat-o, cea în care trăim zilnic, este diferită în majoritatea aspectelor faţă de cea dinainte. Cu toate acestea, femeia este încă femeie, şi cu toate că are posibilitatea şi suportul necesar dezvoltării pe cont propriu la nivel înalt şi “portiţa” de a fi puternica, nu se poate creea concepţia general- valabilă conform căreia femeia este mai puternică decât bărbatul. “Sexul frumos” este sensibil, feminin, demn de protecţie şi de aceea nu trebuie şi nu doreşte să devină “sexul puternic”. Nu asta vrea sa transmită femeia prin “libertăţile” pe care şi le-a creat şi însuşit.
Socializarea este deci procesul care cuprinde toţi paşii care au dus la lărgirea orizonturilor pentru femeie, deschizându-i acesteia calea spre o lume mai bună din care face parte din toate punctele de vedere, o lume în care idealurile şi valorile pot deveni realitate, o lume la dezvoltarea căreia poate contribui din plin.
În ceea ce mă priveşte, femeia merită tot respectul în cadrul grupurilor sau colectivităţilor umane, întrucât ea deţine statutul şi rolul de a duce mai departe viaţa. De aceea mai cred că, fiind capabilă şi responsabilă de aşa o misiune dificilă, plină de importanţă şi sacrificii, poate să fie prezentă oriunde şi să realizeze orice; fără doar şi poate ea este mai puternică spiritual, psihic şi moral, decât sexul opus.
► Ioana Adam *** Teen Press *** numarul 18 * aprilie 2008
